Questa pagina è stata trascritta e formattata, ma deve essere riletta. |
419 | d. chisciotti e sanciu panza | 420 |
[[Categoria:Pagine che usano RigaIntestazione|Poesie siciliane.pdf{{padleft:223|3|0]]
NOTE DEL CANTO PRIMO.
- Michele Scervantes celebre autore della vita di D. Chisciotte, scritta elegantissimamente in lingua castigliana, e poi tradotta in diversi idiomi.
- Allude a ciò che ne ha scritto il sopracitato Scervantes.
- Allude alla varietà dello stile, con cui e scritto questo poema forse per isfuggire la monotonia, difetto di cui sono stati accusati molti celebri poemi.
- Governo promessogli da Don Chisciotte per indurlo a servirgli da Scudiere e Compagno nelle sue avventure, e nelle da lui sognate conquiste.
- Nome che Don Chisciotte, ad imitazione degli altri Cavalieri Erranti, aveva imposto al suo cavallo.
- Allude ad un’altra celebre avventura descritta dallo Scervantes dove l’eroe s’era contrastato con due mulini a vento, credendoli Giganti; e che poi convinto dello sbaglio, sospettò in essi una magica metamorfosi.
CANTU SECUNNU.
ARGUMENTU.
Spusa la Sorti lu Capricciu pazzu;
E vennu li vicenni ’ntra la terra;
L’Eroi s’addubba cu pani, e tumazzu;
E ’ntra voschi, e vaddati, scurri, ed erra;
Sanciu s’impuzza, e lassa ’ntra ’mbarazzu
Don Chisciotti, a cui fannu cruda guerra
Li cani, e pri prodigiu di la sorti,
Nun fu manciatu vivu st’omu forti.
1
È fama chi creatu già lu munnu,
Da principiu fu seriu, e regulari;
E cui turnava a raggirarlu in tunnu,
Nessuna novità putía truvari;
Giovi, chi lu squatrau da capu a funnu,
Previtti chi duviacci tediari;
Pirchì una cosa, ancorchì bella e ricca,
Quannu è sempri la stissa, puru sicca.
2
Pirtantu malcontentu, e dispiaciutu
Di tuttu chiddu, chi avía già criatu,
Onninamenti lu vulía abbulutu,
Chi l’uniformità cci avía stuffatu;
Quannu un pinseri novu, e cchiù saputu,
Patri di la politica di statu,
Dissi: sia variu tuttu, e sia mutabili,
Nè sia cosa a lu munnu firma e stabili.
3
Furmatu ’ntra l’idia stu gran progettu,
Di fari tuttu variu a l’infinitu,
’Na Putenza cci misi pri architettu,
Ch’in nostra lingua sona lu Murritu;
Alcuni cchiù limati pri rispettu
Di Giovi, chi l’á sempri favuritu,
Lu chiamanu Capricciu da caprittu,
Chi sauta comu crapa, e mai va drittu.
4
Chistu è ’n’estrattu, o sia ’na quinta essenza
Di fantasii di fimmini, e sculari,
D’allevi di scritturi, e d’un’immenza
Quantitati di genii singulari.
Giovi cu la profunna sua scienza,
Li misi in una storta a distillari:
Junci l’estri poetici, e cci aduna
Li venti cu li fasi di la luna.
5
A tutti poi sti essenzi preparati
Si cci vannu ad uniri da se stissi
Li giuramenti di li ’nnamurati,
La fidi di li spusi, e li prumissi;
Chisti uniti a li primi, e distillati
Doppu diversi moti, e varii ecclissi,
Fannu un bottu, la storta s’arrimazza,
S’apri, e nni nasci ’na putenza pazza;
6
Cu chista lu gran Giovi novu versu,
Novi ordini a lu munnu dari vosi;
Ti cunsignu, cci dissi, l’universu;
Presedi a li vicenni di li cosi,
Novu, invostanti, variu, e diversu;
Cancia modi, costumi, ordini, e dosi
Jeu ti lassu a la testa di l’affari,
In piena libertà di fari, e sfari.
7
E dittu fattu lu supremu Giovi
Si nni acchiana a l’Olimpu spinsiratu,
E abbenchì fogghia d’arvulu ’un si movi,
Senza chi d’iddu cci fussi accurdatu,
Iddu però pri certi arcani novi,
Chi la scienza sua si á riservatu,
Pilotu, chi a timuni sulca l’unni,
Lassa fari a li causi secunni.