călugăr
călugăr (Rumänisch)
Substantiv, m
m | Artikel | Singular | Plural |
Nominativ- Akkusativ |
ohne | călugăr | călugări |
mit | călugărul | călugării | |
Genitiv- Dativ |
ohne | călugăr | călugări |
mit | călugărului | călugărilor | |
Vokativ | — | călugărule | călugărilor |
Worttrennung:
- că·lu·găr
Aussprache:
- IPA: [kəˈluɡər]
- Hörbeispiele: —
Bedeutungen:
- [1] Einsiedler oder Mitglied eines geistlichen Männerordens; Mönch
Herkunft:
Weibliche Wortformen:
- [1] călugăriță
Verkleinerungsformen:
- [1] călugăraș
Synonyme:
- [1] monah
Beispiele:
- [1]
Wortbildungen:
- [1] călugăresc
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.